Mai multe despre Hogwarts
Salutări din nou!
Da, sunt Hermione din nou.
Am terminat cu testele azi. Merg la prânz, deși nu prea mi-e foame. Am luat un sendviș. Am mai luat și niște suc de dovleac.
Nu mai sunt atat de stresată momentan, dar nu știu sincer ce să fac. Aș vrea să fac ceva productiv, dar nu am prea multă energie.
Întâi merg la părinți. Sau cel puțin asta era planul meu. Am mers în cartierele lor, dar nu era nimeni acolo... Am intrat totuși și m-am apucat de citit și învățat. Nu a fost nimic pe care să nu-l fi făcut înainte, dar îmi ținea mintea ocupată.
Totuși era mult mai mult decât puteam suporta. Am fugit către Cameră. Am făcut 3 tururi în fața ei și am intrat. Acolo era cineva. Avea o pelerină și nu i se vedea fața. Eram speriată. Totuși, m-am concentrat să-i scot pelerina de pe față... Nu era nevoie de altcineva care să-mi cunoască slăbiciunile.
Concentrează-te, fetițo! 1, 2, 3, și cu un bang am reușit să-i scot pelerina... Nu mi-a venit să cred cine era acolo... Era Tata Sev. Nu că i-aș spune așa în față. Îl simt ca pe un tată.
Deci, am incercat să mă îndepărtez fără să fie nimic jenant în asta, dar s-a intors cu fața la mine. Am înghețat. Pur și simplu simțeam că sunt o statuie. S-a apropiat de mine.
-Dragă, ce e cu tine aici? Nu cunosc pe nimeni care să fi ajuns aici și care să se poată întoarce, deci spune-mi cum ai făcut asta?
-De ce? Nu făceam nimic periculos și nu știu de ce ceilalți nu o pot descoperi. Eu am căutat un loc unde să fiu în siguranță și așa a apărut. M-am prins ușor de schemă, după ce am rugat-o să-mi dea niște cărți despre magie. Așa am făcut rost de manuale și pergament, dar mai ales de uniforme. (Oh, nu. Nu trebuia să zic nimic. )
Am incercat să fug. Nu am reușit. M-a prins de mână și m-a dus în cartierele lor... Nu știam ce se va întâmpla, așa că am făcut tot ce am putut să fiu amenda. Deci, da.
Normal că nu a funcționat. L-am observat pe Harry care se uita curios la mine. I-am făcut cu mâna, dar nu eram în stare de altceva. Voiam să dispar.
Lily s-a apropiat ușor de mine și mă conduce spre sufragerie. Presupun că va fi o altă discuție... Acolo erau Profesorii Snape și Harry. Simțeam că totuși cineva părea prin preajmă. Nu eram sigură cine, dar era cineva puternic. Nu am vrut să am vreo luptă cu oricine era.
Harry rupe tăcerea, întrebându-mă cum au fost testele. Le zic că am știut destul de bine, deși la Transfigurare mi s-au scăzut puncte, deoarece nu am folosit incantația. Lily mă întreabă cum fac eu vremile. Eu am zis că pot face unele cu mâna, dar majoritatea fără vorbe și fără să am nevoie de incantația sau mișcarea baghetei.
-Hermione, poți să-mi spui ce vrajă o poți face fără baghetă?
-Vraja de tăiere... Nu am folosit-o pe mine sau pe alții. Biroul și dulapul au fost cele care au suportat asta.
-Și de ce nu folosești incantația?
-E mult mai ușor pentru mine să știu care e efectul vrăjii. Îl vizualizez și apoi o fac. Nu am nevoie de cuvinte sau mișcare. Nu vreau să fiu dependentă de baghetă, așa că mă voi strădui să pot face orice vrajă și fără baghetă.
-Wow! Ești minunată, știi? Sunt mândră de tine, draga mea!
-Mulțumesc, mă înroșesc eu spunând. (Nu pot accepta complimentul, dar îl pot prețui.)
-Acum, hai să vorbim despre un caiet pe care l-am găsit lângă tine când te-am salvat, începe Profesorul Snape.
- Nu pot, chiar nu pot. Puteți afla singuri de acolo tot.
- Nu e vorba de asta, scumpo. Am vrea să aflăm mai multe despre tine, iar asta include și trecutul tău. Nu te vom judeca și nu vom împărtăși ceea ce ne spui, decât dacă constituie un pericol. Ce părere ai?spune Harry.
Mă uit la chipurile lor. Par să spună adevărul.
-Accept. Mi-aș dori să vă cunosc și eu mai bine!
-Foarte bine! Putem totuși să vorbim mai multe mâine? E prea mult acum.
-Sigur, dragă!
-Suntem mereu aici pentru tine!
Încep să plâng, deși nu vreau asta. Faptul acesta îi îngrijorează pe ceilalți. Îl aud pe Harry cum spune că se va apropia de mine. Nici măcar nu știu ce se întâmplă, dar dau din cap.
M-a prins ușor de mâini și am simțit pentru prima dată că ceva lichid se află pe mâine... Nu pot să cred, nu mai reușesc să rezist nicio zi în care să nu mă rănesc... E oribil. Nu mai vreau să fiu slabă! Vreau să fiu puternică!
Reușesc să respir adânc și să revin în realitate. Harry mă întreabă dacă poate să mă bandajeze. Sunt de acord pentru că nu mai vreau să văd sângele. Mi-e frică de sânge, deși am probleme cu autovătămarea, un oximoron, nu? Probabil.
Lily m-a strâns de braț. Severus a curățat rănile și apoi le-a bandajat. Harry mi-a distrat atenția...
În seara asta urmează să dorm cu Harry. Le tot cer scuze pentru aproape orice tuturor. Nu vreau să le aduc aminte de ceva.