Înapoi la școală
O nouă zi. Un nou început și poate un nou sfârșit. Sper că toată lumea este bine. Aș putea zice că azi voi avea o nouă „Prima zi de școală”. Îmi este foarte frică, dar asta e. Mi-am făcut-o cu mâna mea, singurul vinovat este chiar persoana mea...
Am Transfigurare și Ierbologie câte două ore duble. Nu va fi atât de greu. Profesorii știu despre ce se întâmplă, așa că nu are ce să fie.
Sper să nu se facă tam-tam cu tot...
Mă spăl pe dinți, fac un duș rapid și îmi pun haine noi și uniforma. Merg în Sala Mare și mănânc rapid câteva fructe și un pahar de suc. Nu pot să mănânc prea mult. Probabil voi putea mânca mai mult la prânz. Mai am 30 de minute și încep cursurile.
La Transfigurare e asemănător cu prima lecție, în sensul că pierd puncte pentru că nu rostesc incantația, deși reușesc din prima vrăjile.
La Ierbologie mă descurc cel mai prost din clasă, la practică. La teorie sunt bună. Rețin ca un burete tot ce pot.
Nu se întâmplă nimic interesant la ore, în afară de obișnuitele insulte pe care le primesc tot timpul. Nu mă deranjează că sunt spuse, dar nu înțeleg de ce-mi pasă atât de mult de ele.
Se pare că am de luat medicamente. Nu știu cu ce ar trebui să ajute, momentan nu există nicio diferență. Dimpotrivă, e mult mai greu să lupt cu tentațiile. Nu contează, presupun. Le voi zice mamei și Profesorului Snape. Poate e ceva neînregulă și se poate repara, deși îmi este foarte frică. Sper să nu fiu o povară și mai mare pentru ei... Anul școlar muggle îmi este înghețat. Nu mai am voie să fac în paralel școala de muggle și cea vrăjitorească. S-a dus șansa mea să fiu normală. Nu mai are rost să învăț sau altceva...
Am aflat că o să trebuiască să vorbesc cu cineva despre problemele mele. Nu pot face asta. Voi avea probleme pentru că am tentații tot timpul și e prea obositor să rezist... Meh, e o consecință pe care trebuia s-o iau în considerare înainte să...
Am distrus jurnalul, deoarece acum se știe. Nu voi mai nota nimic într-un jurnal, ci voi păstra amintirile în borcane. Le va vedea cine trebuie când trebuie. E atât de bine să am mintea goală...
Se face timpul de cină și reușesc să mănânc o jumătate de porție de mâncare. Nu mare lucru, dar e cel mai mult pe care l-am putut mânca de când îmi amintesc. Totuși am niște tentații pe care nu le mai pot ține sub control. Recidivez, dar nu pentru a încerca să mă sinucid sau altceva...
Probabil că ar trebui să spun cuiva despre asta, dar nu contează. E mult mai bine să o țin pentru mine timp de câteva zile, apoi să le spun. Nu vreau să fiu și mai mare povară pentru toți.
Legat de asta, am reușit să vorbesc mai mult cu Harry și mi-a povestit puțin despre ceea ce a fost copilăria lui. El este foarte perceptiv la limbajul trupului mai ales. Cred că ar fi bun ca terapeut sau vindecător...
Nu a spus foarte multe, dar ceea ce a spus nu a fost de bine. Mi se rupe inima pentru el și sper că acum se descurcă mai bine, dar traumele nu respectă nicio regulă, din păcate... I-am spus că voi fi acolo pentru el, dacă are nevoie de niște urechi care să-l asculte.
Nu sunt sigură dacă e corect, dar speranța mea e ca un borcan plin cu câteva picături (E pe terminate...) Totuși mă străduiesc să o cresc câte puțin. E greu, dar merită. E probabil cel mai stupid lucru, dar e ceva în care cred și care mă ajută. Mai ajută și să-mi desenez/deseneze o persoană care mă iubește și căreia îi pasă un fluture. E ca un fel de forță vitală, în sensul în care, dacă te tai sau te rănești, atunci fluturii mor, iar eu nu vreau asta.
Ziua de azi a fost relativ în regulă. Aștept ziua de mâine cu puțină teamă, deoarece voi avea primele teste. Sper că voi reuși să le trec și să nu am cea mai mică notă din clasă...
Toate cele bune! Pe mâine!